26.07.2011

    Astazi era sa ne reintalnim... Dar soarta nu a fost de partea noastra... Te intrebi cum? Simplu...
    Plecand din oltenita spre Giurgiu chiar pe varianta orasului Giurgiu, un sofer, preocupat de cu totul alte probleme decat sa
fie atent la trafic, a intrat pe contrasens si l-a obligat pe colegul meu sa il evite, (da spre uimirea ta nu eram eu la volan si nu am
facut eu grozavia...), deoarece impactul frontal ar fi fost mortal pentru toti trei. In momentul in care l-a evitat a iesit de pe partea carosabila
si lovind o groapa, pe care o putem numii linistiti un "crater", am fost aruncati in aer, facand o pirueta la 360 de grade perfecta cu masina, si
am aterizat intr-un sant de pe marginea drumului.
    Culmea ironiei este ca al meu coleg a avut cateva rani superficiale pe mani, gat si picioare dar eu nici macar o zagarietura...
Nu am sa inteleg niciodata cat de mult pot fi iubit in ceruri sau motivul pentru care sunt ferit de toate belelele si scap nevatamat
din astfel de peripetii...Si nu uita: VEI RAMANE VESNIC IN INIMA MEA Printesa mea de Gheata...

De vorba cu mine insumi...

De ce nu ii spui adevarul? Poate o sa inteleaga... fa-ti curaj !nu poate fi asa rau... de ce esti un las si pentru fericirea altora te dai pe tine la o parte?
Crezi ca este corect ca ea sa fie fericita si tu sa suferi?
    Adevarul nu are nici o relevanta in zilele noastre, este un cuvant nepretuit si fara de valoare pentru multa lume... si de ce i-as spune adavarul daca nu am nici o forta in fata ei cand ma priveste cu chipil ei de inger si zambetul divin... o iubesc si din iubire faci multe sacrificii .. daca fericirea ei inseamna autodistrugerea mea...asa sa fie eu nu ma opun,nu este corect dar ce este corect pe lumea asta? macar o data in viata nu voi face un gest egoist si stiu ca datorita mie cineva zambeste,este fericita si isi traieste visul pe care eu nu o sa pot sa il visez niciodata...

VEI RAMANE VESNIC IN INIMA MEA

    Ai aparut in viata mea ca o furtuna in pacific... Genul de fata nonconformista fara limite sau temeri...
erai ca un inger coborat din ceruri pentru a-mi completa viata. aveai ochii mari si albsatrii, parul brunet iti
atarna pana peste fund, tenul tau de o finete si o catifelare divina, mai pe scurt intruchiparea perfectiunii vazuta prin ochii mei...
    Recunosc ca la inceput nu ne placeam deloc, pot spune ca intre noi exista o respingere reciproca enorma, numai ca viata a dorit sa ne aduca impreuna
si sa ne bucuram din plin de ea.
    Este ciudat ca dupa atatia ani imi aduc aminte de tine vazandu-te in "reflexia" ta in oglind... Ciudat este ca acesata "reflexie" este opusul tau:
linistita, cuminte, timida, sperioasa... mai pe scurt tot ce nu ai fost tu... Si totusi aparentele pot fi inselatoare...dar nu despre ia vreau sa vorbim...
ci despre noi sau mai bine spus despre tine...
   
    Recunosc ca inca te iubesc ca la inceput si ca nu trece nici o secunda fara sa ma gandesc la tine...  Cu ochii tai mari si albsatrii, cand te uitai la
mine, ma faceai sa uit pe ce lume sunt, cand iti mangaiam pielea catifelata si te strangeam in brate ma faceai sa ma simt ca un rege in regatul sau...
de obicei eram "doar noi doi si ale tale buze moi", incercand sa ne facem fericiti unul pe celalat...
    Mult timp am incercat sa aflu de ce a fost sa fie asa si de ce a trebuit sa mi te ia la El... am fost indurerat, frustat, chiar suparat pe mine
crezandu-ma vinovat... eram mult prea mic ca sa realizez ca erai mult mai de folos acolo langa El decat aici cu mine pe Pamant... egoismul si incapatanarea mea
refuzau sa te uit si sa inteleag ca asa a trebuit sa fie...
        Mi-a trebuit mult timp sa realizez faptul ca tu nu m-ai parasit niciodata si ca esti mereu alaturi de mine, ca ma protejezi si ca imi veghezi calea de acolo
de sus din locul tau...

                                                           
                                                            Stiu ca vei fii alturi de mine pe vecie pentru ca VEI RAMANE VESNIC IN INIMA MEA Printesa mea de Gheata...